Timpul trece

Trec zile intregi s.au jumatati,trec nopti si crezi ca inca poti
Treci tu si nu te mai intorci,trec vieti si se renasc nepoti
Trec nopti,trec cu sudoare,s-au trec cu lacrimi,dar totul moare
Trec suflete,iubiri si ura,trec toti..chiar trece totul oare..si te prefaci ca nu te doare..



Trec mame pe la porti pierdute,trec mame cu odrasle multe
Trec urlete de pierderi mute,trec toate,tu du.te..
Trec umbre,amintiri si chipuri,trec copilarii de care doar iti mai inchipui
Trec prieteni,trec bunici si tati,trec mirosuri uitate a celor trei frati patati


Trec iubiri,dezamagiri,trece totul ce odata nu te lasa sa repiri
Trec eu,treci tu,trec anii nostri,ridici iar ochii catre cer si te inchini la astri
Trec ploi mai dulci,s.au mai amare,trec furtuni urmate de soare
Trec vietii de caini goniti de atatea picioare



Acum cand totul a trecut,acum cand vezi un mic s.au un mai mare inceput
Acum cand ai iubit s.au ai urat,acum te-npiedici in necunoascut
Acum tu iti doresti ca acel cineva,sa fi facut parte din viata ta
Acum cand te privesti altcineva,acum iubeste-ti mama ta


Acum te nasti,acum iubesti,acum incepi sa pretuiesti
Acum saruti si nu te-ntorci,acum tu pleci,acum te intorci
Acum imbratisezi trecutul,acum lasi visul,pretuiesti minutul
Acum tu spui adio,acum iti ceri iertare,acum el e frumosul,iar tu esti cel uratul



Acum e clipa ce-ti bate grav in piept,acum te apleci si nu mai stai drept
Acum nimic nu mai trece,acum oferi respect,acum.. esti om destept.

Visez..

Inca te simt dulceata mea cu gust de dragoste adevarata
Te strang cu patima la piept si te revad indurerata
Cu ochii mintii mele in care visul e paradisul nostru fericit
Nu vrea sa ma trezesc curand,iti scrie al tau iubit,


Cad picaturi de roua afara,iar ceata imi arata chipul tau
Noi suntem treji de asta seara iar cerul ne arata darul sau
O stea aprinsa parca pentru totdeauna,o minune
Se intalnesc si soarele cu luna,promit ca o sa ne cunune,

Dormim,e visul ce ne tine impreuna
E trupul tau ce ma tine strans de mana
Sunt ochii tai ce ma privesc oarba de ai fi
E dragostea ce ne leaga de cand eram copii.

Ganduri la miezul nopti

Se spune ca timpul nu moare niciodata ci noi ne pierdem in timp,se spune dragostea nu moare,doar noi o facem sa moara.Ce putere avem asupra timpului,asupra clipelor traite,acelor sentimente care sunt in noi,acelor sentimente pe care nu le materializam de si sunt ale noastre in totalitate,ne apartin de fiecare data,le sortam de fiecare data dupa alte simtiri decat cele adevarate,cele ce sunt vii si ne freamata corpul,ne gadila inima si ne aduc un roi de neliniste in suflet.Atat adevar purtam,atata minciuna ne invadeza mintea ne alunga dorintele si ne desparte de lumea pe care o simtim,de lumea care o traim in visele si in dorintele noastre cele mai fierbinti.Insa e totul atat de rece,atat de multa frica,ca totul se va topi si nu va ramane decat siroaie de lacrimi ascunse si nedorite.Se spune ca de foc poti sa scapi dar de apa niciodata,de focul inimii ce arde neincetat tu poti sa scapi s.au iti place sa simti placuta durere?Preferi sa o stingi cu furtuni neoprite ce curg din ochi,preferi sa nu te lasi batut si sa te bati cu pumnii in piept,preferi sa te descarci,sa te epuizezi de suferinta,s.au de dragoste,nici tu nu stii,tu doar vrei sa ramana scrum,sa crezi ca se aprinde iarasi,sa crezi ca se aprinde de fiecare data cand spui:imi doresc...Se spune ca nu e de ajuns sa vrei,trebuie sa si poti..si poti asa cum ai putut sa.l privesti in ochi de fiecare data,si poti sa plangi,si sa lasi capul in jos o singura data,si poti si de data asta asa cum ai facut.o mereu si poti sa zbieri de gatul lui asa cum ai facut.o si cand nu era el.Poti,ca vrei sa.l iei in brate,sa nu te dezlipesti de corpul lui,sa crezi ca voi sunteti tot,timpul ce curge si nu sta in loc,viata ce fuge si isi spune:eu inapoi nu ma intorc,dragostea ce te asteapta mereu si tu te minti: .. o sa prinzi alt loc.Zilele mele nu sunt decat sunete de clopot ce imi reamintesc mereu de tine,noptile sunt ingeri ce ma tin treaz sa nu visez in nestire.Restul e o pacaleala..una amara.

Chiar daca..

Am sa ma intorc mereu de unde am plecat
Am sa fiu mereu unde am iubit,unde am sperat
Am sa fiu mereu chiar daca sunt aici
Am sa ma intorc mereu acolo unde eram mici


Dar timpul fuge cum vrei sa-l tii in loc
Dar timpul fuge e ca ruleta unui joc
Ori iti pierzi viata asteptandu-ti iubirea
Ori regreti ca ai pierdut tot si te pierzi cu firea


E timpul sa recunosti ceea ce vrei
E timpul sa alergi si sa ti-l iei
Ce daca inconjori pamantul o singura data
Ce daca!.. o faci pentru singura dragoste adevarata

Acum pot sa spun si eu ceva,pot sa spun,nu ma uita
Acum pot sa spun... am trait prin tine candva..

Ultimul vals

Dansam impreuna valsul unei iubiri,dar nu stiam ca orice pas gresit e pasul unei despartiri,

Inchideti ochii descatuseaza-te de la atatea priviri,imagineaza-ti ca e primul nostru dans imbracati in miri,


Stiu ca ti-e greu cand sala e plina,cu muzica trista ce ne priveste si ea in surdina,

Sunt artificii in ochii tai,in ai mei e luna plina,dar stii ce-mi taie respiratia,inima ta lina,

Tu,eleganta icoana cu picioare lungi,doar nu credeai vreodata ca de iubire poti sa fugi,

Acum ma iei din nou in brate,incepi sa plangi,e timpul sa stii ce sa pastrezi si ce sa alungi,

Prestatia noastra,mereu un frumos duet,te-a impins sa te impiedici cazand intr-un falset,

Iti intind o mana,iti ofer un zambet,nu-ti pierde speranta nici macar un sfert,

De cazi,eu cad cu tine,de iti e greu,eu sufar pentru tine,iar daca tu ma vrei si eu te vreau pe tine

Acum saruta-ma iubire,si spune-ti,o sa fie bine

Vino

Ce cauti in vazduh ciudata poezie?

Pe cine tot iubesti de mi te-alaturi mie ?

Ai rani in suflet ce dor la nesfarsit?

Ai spini in talpi de la vreun fost iubit?

De ce tot tragi la mine mereu la infinit?

Nu stii ca al meu suflet e neampartasit?

Tu vii,eu plec nu ma gasesti acasa

Iar cand te strig,de ce nu iti mai pasa?

Cu dor in suflet cauti pe cineva

Cu tristete in zambet iti spun ca nu e vina mea!

Nu gasesti la mine alinare,poate putina nepasare

Cauta in pulberele unei stele,miroase o floare

Cum sa te ajut cand nevoia mea de tine e mult mai mare

Uneori ma intreb,esti chiar tu oare?

Esti muza mea,delirul meu de cuvinte

Esti oarba si imi dictezi ce doar se simte

Dar povestea mea e una mai veche

Cand noi impreuna formam o pereche

Acum tu vii ca o necunoscuta,cu propriile tale arme de lupta

Imi aduci neliniste multa,imi ceri sa cunosc iubire neinascuta

Acum e timpul sa vii,sa ramai,sa ramai muta,asculta

E ultima oare cand mai vii la mine nevruta.

inima

Pe o panza neagra de catifea un tanar isi asterne inima si va spune poveste sa.Acum poate spune totul cand in suflet suiera vantul,ploile se varsa prin el si soarele lumineaza un tunel fara sfarsit.Totul incepea cand nimeni nu se astepta nici el nu avea sa stie ca poveste lui este una fara sfarsit,ca este un roman care mereu porneste de unde a ramas s-au se intoarce in trecut si continua niciodata cu un final oricare ar fi acesta.El se temea sa nu piarda ceea ce a strans in tot timpul asta de aceea el tot strangea in inima lui ce acum statea pentru prima data in fata lui.Era pentru prima data cand acesta nu-i mai suporta bataile ce ii zguduiau trupul si tinea cu tot dinadinsul sa stea fata in fata cu cea care a atras atatea sentimente.Nu-si dadea seama ce e cu ghemotocul ala de carne care acum nu-i poate face nici un rau,nu-i poate aduce nici o bucurie si nu-l poate misca cu absolut nimic.Sta de ore intregi si o analizeaza,incearca sa vorbeasca cu ea sa gaseasca un raspuns in legatura cu existenta ei,dar nimic.Se gandeste daca sa treaca panza peste ea si sa o ascunda bucata de carne numita inima.Dar cum ar putea el sa traisca cu o gaura in piept si pe cine ar gasii el asemeni fostei lui inimi sa umple golul care-i ramase in piept..Obosit dupa incercarea de a interactiona cu centrul lui se hotaraste sa traiasca o perioada cu o goliciune in el.Pune capul pe perna fara nici un gand si un somn adanc si lung il cuprinde...Se trezeste si nu isi da seama cat timp a trecut,nu isi aminteste nimic,doar isi da seama ca ceva din el lipseste dar nu are nici un sentiment si isi spune ca ii e bine si incepe sa traiasca fara acel ceva ce acum ii lipseste.Nu-l doare nimic chiar afiseaza un ranjet doar unul din coltul gurii caci nu il simte in totalitate si isi zice iarasi ca e bine.Incepe sa iasa in lume ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic,totul pare in regula viata se desfasoare cu aceasi activitate de zi cu zi,nimic schimbat.zilele se desfasoara cu aceiasi intensitate dar sunt mai trecatoare si mai lipsite de orice si de oricine.Pana apare ea de nicaieri si incearca sa se apropie de mine,ma sperii ca un bezmetic si nu imi dau seama ce se intampla cu mine,ea incerca doar sa-mi vorbeasca iar eu fug de parca as fii vazut vreo fantoma.Merg in graba acolo unde candva ma regaseam,imi puneam gandurile in ordinde si ma intorceam de fiecare data usurat si linistit,dar drumu spre casa pare tot mai fara rost.Ajung acasa si rascolesc toata lucrurile care mi-ar amintii ceva dar nimic din tot ce gasesc nu ma misca totul pare dintr-o alta viata in care eu nu as fi avut nici un rost.Mi.aduc aminte de seara trecuta,de despartirea de numita inima de alianta facuta cu aceasta de a traii separati,mi-e greu sa o privesc dar dau panza la o parte si ma uit la ea sa vad daca mi-a dus lipsa daca s-a intamplat ceva cu ea,dar ciudat nimic,neschimbata,tacuta,insa eu par mai schimbat.Trec luni de zile,in minte nu am nici un indiciu ca sa-mi reamintesca cine sunt,trec pe strada vad chipuri cunoscute care nu imi aduc aminte de nimic,si imi zic iarasi ca e semn bun fara ea(inima) totul e simplu,o viata linistita fara batai de inimi dar acum parca cu unele batai de cap si imi zic ca e mai bine sa ma doara capul.Imi dau seama ca nu ma atrage nimic din ce ar trebuii sa urmeze aceasta viata nou,imi dau seama ca si cu inima mea sunt singur si fara de ea tot singur ma simt.Dar sunt constient ca daca astept sa umplu golul din mine,nu se va umple singur.Trece o perioada si ma acomodez asa uit ca nu am nimic in mine si uit ca am o inima acasa undeva ce ma asteapta neclintita si muta.Dar nu mai pot rezista ma roade curiozitate sa vad ce mai face ea si merg sa o privesc,o vad tot mai putin,luase culoare panzei de catifea,se innegrise de suparare,de parca stiam eu ce este aceea suparare,nu stiam ce sa fac cu ea,sa o arunc ca poate s-a stricat si nu mai e buna,am un gand sa o lipesc inapoi in mine dar mi-e teama sa nu ma doare de parca as stii ce e aia si durere,ce devenisem un sloi de gheata ce nu ma topeste nimic.Nu stiam ce sa-i fac sa prinda culoare,acum deodata simteam un sentiment de grija,incerc sa o readuc la viata dar cum?Merg la prieteni sa cer ajutorul caci pentru asta sunt facuti prietenii,iau inima in brate si le spun sa-mi salveze inima,dar ei mirati spun ca nu pot sa ma ajute pentru ei nu si-au vazut inima ci si-au doar simtito atat,si ii intreb cum se simte ca mie nu imi zice nimic decand am desprins.o din mine,le zic ca am tot vorbit cu ea si ea nu spune nimic,acestia imi spun fiecare ca inima bate,asa iti vorbeste prin bataile ei,cand e fericita bate tot mai tare de parca iti sare din piept dar nu tre sa te ingrjorezi caci bate de fericire si la fel de tare bate dar cu alta intensitate si cand esti trist,tu nu tre sa vorbesti cu ea doar sa o intelegi si urmeaza sa ii intreb cum voi stii toate astea?La care ei imi raspund sec:Pai este inima ta noi nu avem de unde sa stim.Imi iau inima si plec,nu-mi dau seama ce i.am facut de s-a suparat pe mine.Ii fac tot felul de promisiuni dar nu zice nimic.Ma hotarasc sa o intorc acolo unde e locul,in pieptul meu cu gandul ca va prinde viata si totul va revenii la normal iar eu voi fi cel dinainte hotarat sa merg inainte cu toate sentimentele ce mi le ofera inima.Imi dau seama pe zi ce trece ca nimic nu se schimba,nu simt nimic din ce macar simteam inainte,nici o bataie,nici o valvataie,nimic.Cand aveam o inima buna nu am stiut sa apreciez ce este aceea o inima,am indepartat-o,am trait fara,a murit,acum macar am invatat sa o apreciez asa cum e chiar si neagra de suparare dar macar e inchis in mine.Nu-mi voi mai trada niciodata inima si ma voi multumii cu ea indiferent daca va mai batea vreodata s-au ba.