De ce...

De ce prima iubire se transforma intr-un razboi ce pierd amundoi,

De ce nu mai suntem amundoi,de ce nu mai simtim aceleasi mangaieri noi,

De ce frumusetea a doua diamante se pierde cand totul e aparte,

De ce vietile astea ciudate le despart spre diferite soarte,

Nu uita intuneric ce esti,o sa vina si vremea ta sa iubesti,

O sa ma rog sa-ti doresti ca dupa a mea impacare sa ravnesti,

Sa-ti vinzi inima ca al meu destin fericit sa implinesti,

Lacrimi din cele mai duioase sa-ti curga,iertare sa cersesti...!

Moment de reculegere

Atatea si atatea resentimente ce se ascund,ce se cred absente

Exista persista,sunt elocvente,atat de prezente...

Pe undeva e constient,nu mai conteaza,

Dar stii tu..incepe si parafrazeaza

Ce atatea minciuni tii in tine cand totul se pare ca vine de la sine

Te amagesti te faci ca ti-e bine,dai impresia ca iti este rusine

Si totusi parcurgi un drum plin de suspine

Si ca sa fii si sub acoperire,dai zilnic o sumedenie de dume din tine

Amar ti in gura ce dulce bomboana inselatoare,o dulce acritura

Destainuie-te vantului s-au ploii caci ai strans destula maculatura

Lasa sa curga rauri de ura,nu te ingrijora,au o masura

Desclesteaza-ti dintii ,zambeste ironic si spune:...o Tu viata cu a ta necunoscuta turnura,

Ce poate fi omu,un labirint de ura ce fericirea pare tot mai dura,

"Ce ganduri se bat pana in zori pe aceiasi tastatura"!?

Pictorul

Un varf de piatra uracioasa de m-ar strapunge in mii de bucati colturoase,

Atatea priviri scortoase ca fantezia unei himere imperioase,

Bolanda de ura ma atrage,se hraneste cu a mea pura pictura,

Mangaiere fortata cerseste,primeste o mladioasa lucratura,

Instincte perfide transmite sentimente insipide,

De luat in seama aceste priviri acide,

Si vindecare indiferentei care ucide,

Isi are pretul in acele gandiri morbide,

Finalul isi are onorariul sau ascuns de semne

Acele fapte isi poarta crucea in amintiri eterne

De linistea profunda si asurzitoare vei pierii

Iar ultima strigare a ta nu se va auzii!

Inceput

Stop!Sa terminat un joc,a fost un hop,am fost miop
Desprindeti-va radacini din adancul meu loc
De acolo de unde nu a ajuns nici un gram de noroc
Totusi imi rade inima,sunt acelasi necunoscut proroc


Sunt 20 de ani de clincanit in mine
Nici o secunda nu s-a oprit nici pentru tine,nici pentru tine
E precum o ancora ce in adancuri se mentine
Doar ca atunci cand totul e limpede ma ingenuncheaza,in fine...


Acum sunt tot ceea ce imi doresc
Atrag si contrarii si pe cei ce se prefac ca ma iubesc
Chiar daca uneori e trist si viata imi ofera alt test
Nu ma injosesc,imi spun rugaciunea mintii si din nou parca plutesc


In cele din urma aleg ca dintr-o imensa urna
Ca un catel ce dupa ultima hrana scurma
Pe voi cei dragi ce-mi sunteti aproape in cele din urma
Va scriu eu de aici......din pustiita mea umbra.

Multumire catre tine

Ai planul vietii mele in mainile tale

Ma trezesti din visul ce nu are culoare

In fiece zi imi presari bucurii si tristeti in a mea cale

Imi arati ca precum durerea si fericirea doare

Tu esti ingerul ce ma ridici in zare

Tu imi esti alaturi cand freamatul nu-mi da crezare

Cand supararile se transforma intr-o imensa pudoare

Si cand deasupra-mi soarele-mi dispare

Tu imi apari din nou si-mi spui

"Iubirea e onoare".

Draga amintire

Priveste-ma cum ma privesti in privire

Cum ploaia de lacrimi ma usuca,iubire

Am sangele fierbinte de atatea carari

De atatea drumuri facute cu remuscari,

Ieri crezul meu,un fost juramant

Asta seara devine mormant

Sunt singur,te privesc cu sufletul bland

Ma inchin,visez si imi astern un nou gand...