marți, 27 iulie 2010

cuvinte,ce cuvinte...?


As fi vrut sa nu ma confrunt cu voi ganduri ce-mi stati in cale,dar am castigat atatea batalii si razboiul sa-l castig cu voi,ar fii prea simplu,am incalzit frigu ce-mi rascolea carnea,ce-mi spargea oasele,si-mi sufoca maduva,l-am ademenit sa-mi intretatie sarutul ce-i soptea amagiri sufocante,mi-am deschis inima si ca un abur absent a fugit pe poarta ce nu are intrare.Am inghetat caldura sufocanta ce-mi hranea sentimentul,am inchis-o intr.un turture care nu picura decat stropi de dor.Din furtuni m-am multumit cu ce-a ramas in urma.Am realizat ca dupa o pleacare,urmeaza alta si niciodata o intoarcere.Sa fii un calator pare un vis din copilarie,pare un zbor nedirijat ce te arunca cateodata in gol,altadata pe o inalta stanca,te face sa te crezi Zeul tuturor.Si-ajung acum sa-mi zic,nu vreau sa mor,vreau sa mai zbor,dorintele au devenit stapaniri de sine,orice ar fi eu sunt cu mine,mi-e bine.M-am nascut tipand de frica,caci nu stiu unde sunt,nu stiu cine sunt,nu stiu cu cine,si nu stiu ce va fi cu mine,dar deodata simt 2 brate cum la piept ma tine,e mama langa tine.Un copil ce-i cert,un copil ce se uita in oglinda si vede 2 ochi albastri care nu vad decat altii ochii care nu vor sa fie vazuti,priviri ce fug,priviri ce vor finalul,priviri care nu traiesc concursul vietii,un joc ce nu-si arata victoria s-au infrangerea. O haita de caini,una imblanzita dar o haita de caini care isi arata coltii in salbaticie.