Tu

Stii,sunt momente sunt cand vrei sa te citesti dupa o vreme,lasi timpul sa treaca doar sa nu-ti amintesti cine esti dar stai sa te gandesti dupa tot ce ai facut,ai o viata mai buna?Te grabesti sa termini si urmatorul capitol si sa inchizi cartea,cartea ta?Esti singurul personaj?nu,poate joci doar rolul principal dar poti sa lasi sa continue ce tu ai inceput,poti sa iti pui amprenta de fiecare data cand simti,cand ai nevoia dar nu poti face tu finalul,nu acum cand incerci sa tii din rasputeri balanta,nu acum cand se inclina asupra ta,nu acum cand o inclini asupra altuia,doar nu acum.Te poti numii un invatacel,unu care invata,unul care se invata cum sa fie el,propriul stau mentor care vrei sa fii mandru de tine,sa te privesti de sus in ochi si sa nu lasi capul niciodata plecat acolo unde trupul evadeaza si se dezintegreaza in praf de amintire,acolo unde nu ramai,de acolo de unde renasti intr-o lumina puternica care iti face simtita prezenta acolo unde iti e locul.Insa dabea incepi sa scrii,un scris frumos ce-i drept,multi ar fi invidiosi pe tine,multi care au terminat deja romane si ale caror scris s-a cocosat,ale caror scris zbarcit nu mai este citet.Nu te grabii,dupa fiecare fila uite-te in urma si vezi cat de frumos ai mangaiat spatiul gol care nu credeai ca il vei umple,uite-te inapoi de fiecare data si continua sa scrii,tot mai frumos,tot mai placut.Ai obosit,lasa spatiu liber pentru cand vei revenii si lasa opera ta frumoasa sa fie completata in continuare,las-o sa fie citita,apreciata si continuata frumos,apoi revii unde ai ramas,completezi ce ai lasat gol si revii unde urmele sunt proaspete si mergi in directia lor,pana...pana cand?

nopti cu zile

Sunt nopti in care iti ard stomacul de dor,nopti care te ingana,nopti care fug de prima raza de soare,nopti care te tin de mana,sunt nopti in care greierii iti urla in cap,sunt acele nopti in care gandurile se aduna,in care nu ai pic de tihna,sunt nopti in care implori odihna. Tu,esti ingerul negru ce astepti dimineata sa.ti lumineze fata,sa te transformi intr-un manunchi de fiori.Te trezesti dimineata speriat,te intrebi iarasi unde ai picat,respiri greu,aceiasi sudoare de fiecare data iti inunda tamplele si ti se revarsa pe tot chipul,simti sudoare salcie pe buze,iti lingi buzele ca un motan, adulmeci acel gust,iti stergi fruntea si respiri usurat,apoi cu un saras intre amar si dulceag te oferi zilei care te-a trezit.Alta realitate,alt univers incerci sa inveti totul din mers,devii putin mai pervers,furi tot ce alti nu pot cumpara,imprumuti ce nimeni nu-ti va da,castigi un zambet usor care sa te faca sa nu-ti readuci aminte de acel dor,si te crezi pe un nor,ai totul la picioare,nimeni nu are scapare,dar,esti atat de departe ca sa ajungi acolo unde sunt toti,vezi doar niste puncte negre,nu deosebesti nimic nu ai pe cine sa chemi langa tine,nu exista sfori pana acolo,sus la tine,sunt doar lanturi ce-si pierd cate o za la fiecare incercare,dar e bine,se rup la timp nu ajung niciunii la izolare.Alintul zile se duce,te indrepti usor spre aceiasi usa,netemator ai parola in buzunar,dulce s-au amar,si de data asta esti pregatit,esti saturat cu atatea dulcegarii,intri si-ti lasi pasii la intrare de aici incolo e doar un vis,o continua visare,iti pregatesti ca un profesionist scena,stingi luminile si defilezi iesind dintr-o cortina mare.Astepti momentul cu nerabdare care iti pune inima in miscare,prima raza de soare.