Pe o panza neagra de catifea un tanar isi asterne inima si va spune poveste sa.Acum poate spune totul cand in suflet suiera vantul,ploile se varsa prin el si soarele lumineaza un tunel fara sfarsit.Totul incepea cand nimeni nu se astepta nici el nu avea sa stie ca poveste lui este una fara sfarsit,ca este un roman care mereu porneste de unde a ramas s-au se intoarce in trecut si continua niciodata cu un final oricare ar fi acesta.El se temea sa nu piarda ceea ce a strans in tot timpul asta de aceea el tot strangea in inima lui ce acum statea pentru prima data in fata lui.Era pentru prima data cand acesta nu-i mai suporta bataile ce ii zguduiau trupul si tinea cu tot dinadinsul sa stea fata in fata cu cea care a atras atatea sentimente.Nu-si dadea seama ce e cu ghemotocul ala de carne care acum nu-i poate face nici un rau,nu-i poate aduce nici o bucurie si nu-l poate misca cu absolut nimic.Sta de ore intregi si o analizeaza,incearca sa vorbeasca cu ea sa gaseasca un raspuns in legatura cu existenta ei,dar nimic.Se gandeste daca sa treaca panza peste ea si sa o ascunda bucata de carne numita inima.Dar cum ar putea el sa traisca cu o gaura in piept si pe cine ar gasii el asemeni fostei lui inimi sa umple golul care-i ramase in piept..Obosit dupa incercarea de a interactiona cu centrul lui se hotaraste sa traiasca o perioada cu o goliciune in el.Pune capul pe perna fara nici un gand si un somn adanc si lung il cuprinde...Se trezeste si nu isi da seama cat timp a trecut,nu isi aminteste nimic,doar isi da seama ca ceva din el lipseste dar nu are nici un sentiment si isi spune ca ii e bine si incepe sa traiasca fara acel ceva ce acum ii lipseste.Nu-l doare nimic chiar afiseaza un ranjet doar unul din coltul gurii caci nu il simte in totalitate si isi zice iarasi ca e bine.Incepe sa iasa in lume ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic,totul pare in regula viata se desfasoare cu aceasi activitate de zi cu zi,nimic schimbat.zilele se desfasoara cu aceiasi intensitate dar sunt mai trecatoare si mai lipsite de orice si de oricine.Pana apare ea de nicaieri si incearca sa se apropie de mine,ma sperii ca un bezmetic si nu imi dau seama ce se intampla cu mine,ea incerca doar sa-mi vorbeasca iar eu fug de parca as fii vazut vreo fantoma.Merg in graba acolo unde candva ma regaseam,imi puneam gandurile in ordinde si ma intorceam de fiecare data usurat si linistit,dar drumu spre casa pare tot mai fara rost.Ajung acasa si rascolesc toata lucrurile care mi-ar amintii ceva dar nimic din tot ce gasesc nu ma misca totul pare dintr-o alta viata in care eu nu as fi avut nici un rost.Mi.aduc aminte de seara trecuta,de despartirea de numita inima de alianta facuta cu aceasta de a traii separati,mi-e greu sa o privesc dar dau panza la o parte si ma uit la ea sa vad daca mi-a dus lipsa daca s-a intamplat ceva cu ea,dar ciudat nimic,neschimbata,tacuta,insa eu par mai schimbat.Trec luni de zile,in minte nu am nici un indiciu ca sa-mi reamintesca cine sunt,trec pe strada vad chipuri cunoscute care nu imi aduc aminte de nimic,si imi zic iarasi ca e semn bun fara ea(inima) totul e simplu,o viata linistita fara batai de inimi dar acum parca cu unele batai de cap si imi zic ca e mai bine sa ma doara capul.Imi dau seama ca nu ma atrage nimic din ce ar trebuii sa urmeze aceasta viata nou,imi dau seama ca si cu inima mea sunt singur si fara de ea tot singur ma simt.Dar sunt constient ca daca astept sa umplu golul din mine,nu se va umple singur.Trece o perioada si ma acomodez asa uit ca nu am nimic in mine si uit ca am o inima acasa undeva ce ma asteapta neclintita si muta.Dar nu mai pot rezista ma roade curiozitate sa vad ce mai face ea si merg sa o privesc,o vad tot mai putin,luase culoare panzei de catifea,se innegrise de suparare,de parca stiam eu ce este aceea suparare,nu stiam ce sa fac cu ea,sa o arunc ca poate s-a stricat si nu mai e buna,am un gand sa o lipesc inapoi in mine dar mi-e teama sa nu ma doare de parca as stii ce e aia si durere,ce devenisem un sloi de gheata ce nu ma topeste nimic.Nu stiam ce sa-i fac sa prinda culoare,acum deodata simteam un sentiment de grija,incerc sa o readuc la viata dar cum?Merg la prieteni sa cer ajutorul caci pentru asta sunt facuti prietenii,iau inima in brate si le spun sa-mi salveze inima,dar ei mirati spun ca nu pot sa ma ajute pentru ei nu si-au vazut inima ci si-au doar simtito atat,si ii intreb cum se simte ca mie nu imi zice nimic decand am desprins.o din mine,le zic ca am tot vorbit cu ea si ea nu spune nimic,acestia imi spun fiecare ca inima bate,asa iti vorbeste prin bataile ei,cand e fericita bate tot mai tare de parca iti sare din piept dar nu tre sa te ingrjorezi caci bate de fericire si la fel de tare bate dar cu alta intensitate si cand esti trist,tu nu tre sa vorbesti cu ea doar sa o intelegi si urmeaza sa ii intreb cum voi stii toate astea?La care ei imi raspund sec:Pai este inima ta noi nu avem de unde sa stim.Imi iau inima si plec,nu-mi dau seama ce i.am facut de s-a suparat pe mine.Ii fac tot felul de promisiuni dar nu zice nimic.Ma hotarasc sa o intorc acolo unde e locul,in pieptul meu cu gandul ca va prinde viata si totul va revenii la normal iar eu voi fi cel dinainte hotarat sa merg inainte cu toate sentimentele ce mi le ofera inima.Imi dau seama pe zi ce trece ca nimic nu se schimba,nu simt nimic din ce macar simteam inainte,nici o bataie,nici o valvataie,nimic.Cand aveam o inima buna nu am stiut sa apreciez ce este aceea o inima,am indepartat-o,am trait fara,a murit,acum macar am invatat sa o apreciez asa cum e chiar si neagra de suparare dar macar e inchis in mine.Nu-mi voi mai trada niciodata inima si ma voi multumii cu ea indiferent daca va mai batea vreodata s-au ba.
