Stii,sunt momente sunt cand vrei sa te citesti dupa o vreme,lasi timpul sa treaca doar sa nu-ti amintesti cine esti dar stai sa te gandesti dupa tot ce ai facut,ai o viata mai buna?Te grabesti sa termini si urmatorul capitol si sa inchizi cartea,cartea ta?Esti singurul personaj?nu,poate joci doar rolul principal dar poti sa lasi sa continue ce tu ai inceput,poti sa iti pui amprenta de fiecare data cand simti,cand ai nevoia dar nu poti face tu finalul,nu acum cand incerci sa tii din rasputeri balanta,nu acum cand se inclina asupra ta,nu acum cand o inclini asupra altuia,doar nu acum.Te poti numii un invatacel,unu care invata,unul care se invata cum sa fie el,propriul stau mentor care vrei sa fii mandru de tine,sa te privesti de sus in ochi si sa nu lasi capul niciodata plecat acolo unde trupul evadeaza si se dezintegreaza in praf de amintire,acolo unde nu ramai,de acolo de unde renasti intr-o lumina puternica care iti face simtita prezenta acolo unde iti e locul.Insa dabea incepi sa scrii,un scris frumos ce-i drept,multi ar fi invidiosi pe tine,multi care au terminat deja romane si ale caror scris s-a cocosat,ale caror scris zbarcit nu mai este citet.Nu te grabii,dupa fiecare fila uite-te in urma si vezi cat de frumos ai mangaiat spatiul gol care nu credeai ca il vei umple,uite-te inapoi de fiecare data si continua sa scrii,tot mai frumos,tot mai placut.Ai obosit,lasa spatiu liber pentru cand vei revenii si lasa opera ta frumoasa sa fie completata in continuare,las-o sa fie citita,apreciata si continuata frumos,apoi revii unde ai ramas,completezi ce ai lasat gol si revii unde urmele sunt proaspete si mergi in directia lor,pana...pana cand?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu